Cine suntem?




Tinerii crestin ortodocsi din municipiul Pascani, judetul Iasi, care fusesera initial membri ai "Ligii Tineretul Ortodox Roman" si mai apoi ai Asociatiei "Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania" se reunesc la data de 16.03.2003 sub denumirea de Asociatia "Tineretul Ortodox Roman" filiala Pascani, avand binecuvantarea Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, Arhiepiscopul Iasilor si binecuvantarea Protoiereului Pr. Pavel Postolachi.
Aceasta este o organizatie nonguvernamentala, apolitica, nonprofit si cu caracter crestin.
Ocrotitorii spirituali ai A.T.O.R. Pascani sunt Sfantul mare Mucenic Gheorghe si Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva.
Sediul A.T.O.R. Pascani este la Parohia Sfantul Gheorghe, strada Dragos Voda, Pascani, jud. Iasi.
Scopul A.T.O.R.
- promovarea valorilor spiritualitatii crestin-ortodoxe in randul tinerilor
Obiectivele A.T.O.R
- promovarea valorilor moralei crestin-ortodoxe
- implicarea tinerilor in viata liturgica si filantropica a Bisericii
- stimularea spiritului de echipa, a dragostei pentru frumos si a intrajutorarii fratesti.

Florile Raiului
Foaie ortodoxă lunară îngrijită de A.T.O.R. – Paşcani
Nr. 1 – iulie 2010

Întrucât întreaga viaţă a creştinului este o continuă creştere în Hristos si spre Hristos, dorim ca această foaie ortodoxă să vină în întâmpinarea acelor tineri care caută să-L trăiască pe Dumnezeu, ca împreună să creştem la umbra Bisericii Sale. Foaia va conţine cuvinte de-ale Duhovnicilor către tineri, dar mai ales articole scrise de tineri ortodocşi care vor să spună cât bine le-a facut lor Hristos, care vor să împărtăşească cu noi din bucuria si frumuseţea tinereţii cu Hristos. (A.T.O.R. – Paşcani)






Bucură-te, cea prin care răsare bucuria!
Bucură-te, curăţia a toată lumea!
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor!
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea!
Bucură-te, bucuria tuturor celor necăjiţi!








Tinerii şi morala creştină

“Ca unor înţelepţi vă vorbesc;
Judecaţi voi ce vă spun”. (I Cor: 10,15)

Binecuvântăm iniţiativa tinerilor de la A.T.O.R. – Paşcani care au decis publicarea acestei reviste care se vrea să fie purtătoare de mesaj evanghelic, de gândire creştină, de cuvânt care zideşte, de informare religioasă, de spiritualitate şi cultură, de exprimare a ceea ce este sfânt şi frumos.

Din întâlnirile mele cu tinerii de la şcoală, de la ora de cateheză, prin proiectul Hristos împărtăşit copiilor, de la Casa de Cultură, din excursiile organizate la Sfintele Mănăstiri, etc – mi-am dat seama ce frământări au, ce întrebări îşi pun, cu ce probleme se confruntă tinerii. Familia, şcoala, Biserica sunt factori de formare morală şi religioasă; au nevoie de modele, de prototipuri, au nevoie să fie ascultaţi, au nevoie de sfaturi duhovniceşti. Toate acestea se pot realiza cu rugăciune, cu răbdare, cu toleranţă; stim că sunt şi ispite: droguri, pornografie, sectarism, anturaje viciate etc, urmare a familiilor destrămate, a lumii secularizate în care trăiesc, a informaţiilor eronate, a lipsei de comunicare, a indiferentismului celor din jur şi, de ce să nu recunoaştem, şi a lipsei de mijloace materiale sau pentru unii opulenţa.

Fireasca întrebare: ce-i de făcut? Să mergem la rădăcini; suntem creştini de două mii de ani; avem mesajul evanghelic de la Mântuitorul Hristos – adus de Sfântul Apostol Andrei; avem atâtea Biserici şi Mănăstiri şi duhovnici iscusiţi; suntem neam de voievozi; trăim în grădina Maicii Domnului – rugătoare pentru noi, despre care M. Eminescu spunea Crăiasă alegându-te / Îngenunchem rugându-te: / Înalţă-ne, ne mântuie, / Din valul ce ne bântuie (Rugăciune). Păcatele tinereţii şi ale neştiinţei nu le socoti, Doamne! spune psalmistul. Fiul risipitor se întoarce acasă cu mustrare de conştiinţă; este prmit cu dragoste şi lacrimi de bucurie. Acasă pentru tineri înseamnă familia creştină, Biserica, renunţare la tot ce-i rău, păcat. Să ne căutăm un duhovnic, să ne mărturisim păcatele şi oricând să-i cerem sfatul duhovnicesc şi binecuvântare, să ne rugăm, să nu lipsim de la Sfănta Liturghie, să ne facem prieteni credincioşi, cu frică de Dumnezeu şi virtuţi alese, iar modelul de viaţă să ne fie Hristos, Prietenul tinerilor, Calea, Adevarul şi Viaţa.
(Preot Dumitru Cristea)



Tinerii să treacă examenele curătiei!…

Astăzi au venit vreo două-trei studente și mi-au spus: ,,Părinte, faceți rugăciune să trecem la examene”. Iar eu le-am spus: ,,Mă voi ruga să treceți la examenele curăției”. „Ăsta este lucrul de bază. Toate celelalte se rânduiesc după aceea”.

Nu le-am spus bine? Da, astăzi e mare lucru să vezi pe fețele tinerilor modestia, curăția! Lucru foarte mare!

Vin unele tinere, sărmanele, cu inimile rănite. Trăiesc în neorânduială cu diferiți tineri și nu înțeleg că scopul acelora nu e curat și se consumă: ,,Ce să fac, Părinte?” – mă întreabă. ,,Cârciumarul e prieten cu bețivul, dar nu-l ia de ginere pentru fata lui”.

,,Să rupeți legăturile. Dacă vă iubesc cu adevărat, vor prețui asta. Dacă vă uită, înseamnă că nu vă iubesc cu adevărat, iar voi veți răscumpăra vremea.”

Vicleanul exploatează vârsta tânără, care are pe deasupra răzmerița trupească, și încearcă să-i distrugă pe tineri în această perioadă dificilă prin care trec. Mintea nu este coaptă, există o mare lipsă de experiență, iar depuneri duhovnicești deloc.

De aceea tânărul trebuie să simtă mereu nevoia sfaturilor celor mari, la această vârstă critică, ca să nu alunece pe panta dulce a povârnișului lumesc, care după aceea va umple sufletul de neliniște și-l depărtează veșnic de Dumnezeu.

Înțeleg că pentru un copil normal nu este ușor să se afle încă din tânăra vărstă într-o astfel de stare duhovnicească încât să nu facă distincția: ,,Nu mai este parte barbateasca si femeiasca” (Gal.3, 28). De aceea Părinții duhovnicești recomandă să nu petreacă băieții cu fetele, oricât de duhovnicești ar fi, pentru că vârsta este aceea care nu ajută și diavolul explotează tinerețea. De aceea mai de folos este ca tânărul să fie considerat chiar și prost de fete (sau fata de băieți) pentru înțelepciunea și curăția lui duhovnicească, și pentru a putea duce această cruce grea. Așadar în această cruce se ascunde toată puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu și atunci tânărul va fi mai puternic decât Samson (Împ.3, 9-12).

Este adevărat că lumea, din păcate s-a stricat, căci ori pe unde ar trece un suflet care vrea să se păstreze curat se va murdări. Cu diferența că Dumnezeu nu va cere același lucruri ce le-a cerut în vremea veche de la un creștin ce voia să se păstreze curat. E nevoie de sânge rece și tânărul să facă tot ce poate: să se nevoiască spre a evita pricinile păcatului și Hristos va ajuta de acum înainte. Dragostea dumnezeiască, dacă se va sălășui în sufletul lui, este atât de fierbinte încât are putere să ardă orice dorință și imagine necurată.

Un tânăr mi-a spus că a mers la Patmos să se închine și diavolul i-a întins o cursă. Cum mergea el o turistă s-a repezit la el și l-a îmbrățișat. Acela a îmbrâncit-o și a spus: ,,Hristoase al meu, eu am venit să mă închin; n-am venit să fac dragoste!” – și a fugit. Seara, la hotel, în vremea rugăciunii sale, L-a văzut pe Hristos în lumină. Ați văzut de ce s-a învrednicit pentru o îmbrâncitură?

Altul se nevoiește ani întregi și face nevoință, și dacă se învrednicește de așa ceva.

Și acesta a văzut pe Hristos, numai pentru că s-a împotrivit ispitei. Firește, lucrul acesta l-a întărit foarte mult duhovnicește.


Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)



Câţiva centimetri pătraţi de Rai

Îmi aminteam zilele acestea de copilăria mea…
Oh, cât de mică eram eu, Doamne, şi cât de mare era naivitatea mea! Te iubeam cu inima mea de copil, cu toate că încă nu ştiam bine cum arăţi. Seara, priveam icoana Sfântului Nicolae, de deasupra patului meu, şi mă întrebam de ce oare Tu, Doamne Iisuse, ai barba albă.
Ţi-aminteşti, Doamne, de vremea în care Te rugam să-mi dai şi mie un colţişor de Rai, atunci când voi veni la Tine? Oh, Doamne bun, cum mă mai străduiam să stau pe vârful picioarelor, ca să văd de cât loc aveam nevoie ca să încap la Tine în Rai. Mă ridicam pe vârful degetelor de la picioare ca să nu ocup mult spaţiu, înţelegând că n-aş putea îndrazni să-Ţi cer să-mi dai mai mult. N-aveam prea multe să-Ţi dau în schimb, şi totuşi voiam să mă primeşti lângă Tine. Şi astfel, Te rugam, Doamne, pentru câţiva centimetri pătraţi de Rai…
Dar, am crescut, Doamne, … mi-au crescut şi tălpile între timp. Acum aş avea nevoie de mai mulţi centimetri pătraţi de Rai, dar nu Te mai rog pentru ei …
Am înţeles, Domnul meu, că bucuria Împărăţiei Tale nu stă în bucata de Rai de sub picioarele mele, ci în faptul că de acolo aş privi mereu, neîncetat, Faţa Ta, dumnezeirea Ta. Şi dacă atunci, Doamne, n-aveam cu ce să-Ţi plătesc câţiva centimetri pătraţi de Rai… ce-aş putea acum, Bunul meu, să-Ţi dau în schimb pentru a mă lăsa să Te privesc o veşnicie?

Oh, Doamne Bun, primeşte-ne pe noi, pe toţi, în Raiul Tău! Nu căuta, Doamne, la buzunarele sufletelor noastre … mulţi dintre noi nu vom avea îndeajuns de multe fapte bune ca să merităm măcar să intrăm ultimii în Raiul Tău. Dar caută, Cunoscătorule de inimi, în sânul sufletelor nostre şi vei găsi acolo dorinţă tremurândă de a rămâne pe veci cu Tine, de a petrece veşnicia împărtăşindu-ne de fumuseţea Chipului Tău. Varsă mila Ta peste această dorinţă a noastră, şi deschide-ne nouă uşile Raiului!
Cu inima spre Tine,
a Ta copilă,
Talita



Dintre pietrele sufletului

Mă uit uneori în inima mea şi văd acolo atâtea pietre de ridicat, atatea pânze de spălat, atâtea vânturi de potolit…E inima pe care Tu mi-ai dat-o, Doamne, şi pentru că e de la Tine, ştiu că şi Tu eşti în ea.
O, Bunule, Te-am uitat acolo…într-un colţ de inimă. Am adunat zi de zi pietre şi pe toate le-am aşezat pe spatele Tău. Le duci pe toate, Doamne, ştiind că dacă m-ai lăsa pe mine, m-aş zdrobi sub ele… Tu ştii , Doamne, că într-o zi îmi voi aduce aminte de chipul Tău şi-L voi căuta cu dor sub mormanul de pietre. Şi voi vrea să le azvârl pe toate, să le urnesc, ca să Te vad iar, Doamne… Iar Tu văzând neputinţa mea de a face acesta singură, chiar Tu Te vei înălţa din colţul strâmt în care Te-am uitat, vei scutura veşmântul Tău şi toate pietrele se vor face pulbere la picioarele Tale.
Şi voi zări chipul Tău blând şi ochii Tăi curaţi. Atâta mă voi bucura de Tine, Doamne, cât nu voi privi în jurul meu. Când ochii mei se vor desprinde de privirea Ta, şi se vor aţinti asupra lumii, atunci un văl de ceaţă Te va acoperi iar… şi iar va ploua cu pietre peste inima mea… şi peste Tine.
Milostive Doamne, mă iartă pentru toată piatra! Îndelung Răbdătorule, nu părăsi inima mea, ca nu cumva când cu dor Te voi căuta să nu Te mai găsesc…
Cu nădejde,
a Ta copila dintre pietre,
Talita



Am vrut să fiu „vedetă” dar mi-a trecut

Este imposibil să nu fii influenţat de ceea ce vezi la televizor, pe stradă, în reviste, în ziare, totul ne influenţează. Tinerii vor să ajungă vedete, cântăreţi, să aibă o formaţie, să fie prezentatori de televiziune, jucători de fotbal, manageri, impresari, patroni, iar tinerele vor să fie foto-model, prezentatoare de ştiri, actriţe, să aibe succes pe scenă, să fie femei de afaceri sau cine ştie ce altceva.

Asta vedem peste tot, asta ne dorim, asta ne oferă societatea, in concluzie la asta tânjim. Îi vedem pe cei bogaţi cum îşi afişează luxul prin maşini, haine, bijuterii, visând să fim şi noi ca ei într-o bună zi. Îi vedem că sunt admiraţi şi căutaţi, vrem şi noi să avem faima şi aliura lor.

Dar mai rar am auzit pe cineva că vrea să fie doctor, inginer, profesor; mai rar îi auzi pe tineri că le-ar place să cânte la pian sau la chitară, să scrie poezii sau romane, că le-ar place grădinăritul sau agricultura... că ar vrea să trăiască într-un vârf de munte în linişte, sau să ajungă monahi sau pustnici.

Şi eu mi-am dorit să fiu în multe feluri de când eram mic, dar mereu mă împiedicam de mine, mereu vedeam că n-am nimic deosebit, că n-am vreun talent anume, că nu ies în evidenţă cu ceva aparte ci sunt doar eu, Claudiu. Cum puteam fi eu fericit când vedeam că fericirea e caracterizată de succes, frumuseţe, faimă, bogăţii sau originalitate ?

Oare pot şi cei simpli să fie fericiţi ? Oare pot şi cei săraci să trăiască o viaţă extraordinară ?

Când am început să citesc vieţile sfinţilor mucenici am simţit ceva: vroiam să fiu ca ei. Când citeam cum de drag alegeau să moară pentru Hristos şi preferau chinurile ştiind că în scurt timp ajung în rai alături de Dumnezeu, mă însufleţeam aşa tare şi aveam aşa o râvnă încât îmi doream să sufăr şi eu chinuri ca ei, să fiu şi eu bătut pentru Hristos, să mor şi eu acum de dragul lui Dumnezeu...

Când citeam vieţile sfinţilor ce trăiau în pustie, a sfinţilor din pateric, şi vedeam cum se roagă ore-n şir, cum citesc neîncetat din Sfânta Scriptură, cum mănâncă odată la trei zile, sau cum fac mii de mătănii, îmi venea aşa un dor să mă rog pentru toată lumea, un dor să stau cu Dumnezeu, să mă nevoiesc, să nu mai mănânc nimic, să tac din gură şi să citesc cu bucurie din Psaltire...! Era aşa frumos.

Sau când citeam din vieţile sfinţilor ce au murit în închisori şi vedeam cum au suferit aşa de mult, cum se rugau în ascuns, cum mâncau numai mâncăruri rele, cum sufereau bătăi şi batjocuri de la ceilalţi iar ei doar se rugau, doar asta era bucuria lor: Doamne Iisuse, milueşte-mă pe mine păcătosul! atunci îmi puneam în gând să trăiesc mai simplu, să nu mai caut atâtea plăceri, să mă rog mai mult, să mai sufăr şi eu frigul, foamea, setea şi să mă apropii de Dumnezeu zicând mereu: Doamne Iisuse....!

Dumnezeu mi-a arătat că omul e chemat să simtă şi să trăiscă o viaţă la un alt nivel, o viaţă împreună cu El, o viaţă mult peste stricăciunea şi limitarea vieţii pământeşti. Omul e chemat să trăiască viaţa lui Dumnezeu, e chemat să fie dumnezeu prin participare nu prin fiinţă. Câte are să ne arate Dumnezeu ! Câte a pregătit El pentru noi ! Iar noi tot de mocirla păcatului ne bucurăm.

Omul e chemat să stea în sânul Sfintei Treimi împreună cu Tatăl cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Ce companie !!!

Ce-i dai minţii să macine aceea îşi doreşte ! Îi dai televizor, atunci vrea să fie vedetă, îi dai mall-uri vrea haine şi distracţii, îi dai să guste din vieţile sfinţilor atunci vrea să fie sfânt, îi dai să citească despre Dumnezeu atunci vrea să fie împreună cu Dumnezeu.

Îi dai veşnicie vrea veşnicie....
(Claudiu Bălan)

Foaie ortodoxă lunară îngrijită de A.T.O.R. - Paşcani